Pe parcursul secolului al XIX-lea, din cauza politicii de deznaţionalizare promovată de ţarismul rus, literaţii basarabeni se încadrau în viaţa literară din Iaşi, Bucureşti şi Cernăuţi, făcând parte din Societatea de istorie şi antichităţi din Odessa (1839-1890), din cercurile şi societăţile universitare din Harkov, Sankt-Petersburg, Kiev.

În 1920 s-a constituit prima societate a scriitorilor români din Chişinău, din Comitetul de conducere al căreia au făcut parte Mihail Sadoveanu, Ştefan Ciobanu, Tudor Pamfile, Nicolae Dunăreanu, N.N.Beldiceanu, Apostol D.Culea.

Societatea Scriitorilor şi Publiciştilor Basarabeni a luat o formă instituţionalizată în 1940. Primul Congres al Societăţii l-a ales drept preşedinte pe Pan Halippa, drept vicepreşedinte pe Nicolae Spătaru, iar drept secretar general pe Nicolae Costenco.

Societatea Scriitorilor din Basarabia îşi propunea statutar ca prim obiectiv formarea unui front unit literar-cultural şi „înfăptuirea şi întărirea legăturilor de solidaritate între membrii acestei Societăţi, pe de o parte, între membrii acestei Societăţi şi scriitorii români de pretutindeni, pe de altă parte – pentru promovarea scrisului şi culturii româneşti în Basarabia, pentru apărarea demnităţii celor ce conlucrează la această operă precum şi la scoaterea în evidenţă a forţelor literare din trecut şi prezent” (Cap. II, art. 2. subpunctul „a”, cf. relatării revistei Poetul, 1938, nr. 3, p. 9).

După cel de-al doilea război mondial se constituie Uniunea Scriitorilor din RSSM (primul congres are loc în 1954; din 1987 poartă denumirea de Uniunea Scriitorilor din Moldova) ca parte componentă a Uniunii Scriitorilor din URSS şi moştenitoare a Uniunii Scriitorilor Sovietici din RASSM constituită în urma desfiinţării, printr-o hotărâre a CC al PC(b) din toată Uniunea de la 23 aprilie 1932 intitulată Despre restructurarea organizaţiilor literare şi artistice, a asociaţiei scriitorilor transnistreni Răsăritul (aceasta a luat fiinţă în 1928). Noua organizaţie formată în 1934 a fost subordonată, în 1940, Uniunii Scriitorilor din RSS Ucraineană.

Ca obiective statutare, Uniunea Scriitorilor din URSS avea „participarea la construirea comunismului, la lupta pentru progresul social, pentru pace şi prietenia între popoare”, îndrumarea prin „metoda colegială” a activităţii oamenilor de litere spre crearea unor opere de înalt nivel ideologico-artistic, apărarea intereselor economice şi juridice ale scriitorilor, acordarea de ajutor multilateral pentru a organiza deplasări de creaţie, contacte cu întreprinderile, colhozurile, instituţiile ştiinţifice, discuţii, simpozioane, seminare ş.a. (vezi Kratkaia Literaturnaia Enţiklopedia, Moscova, 1972, vol. 7, p. 110; vezi şi Literatura şi arta Moldovei (enciclopedie), Chişinău, 1986, vol. II, p. 355).

Congresele Uniunii Scriitorilor din Moldova au avut loc în 1954, 1958, 1965, 1971,1976, 1981, 1986, 1990, 1993, din 1993 au loc Adunări Generale.

Conform statutului său aprobat la Congresul din 29 octombrie 1993 Uniunea Scriitorilor din Moldova este „o organizaţie naţională a literaţilor profesionişti”.

Începând din anii ’80 ai secolului al XX-lea scriitorii s-au angajat activ în procesul de Renaştere basarabeană, pledând pentru valorile democratice, pentru decretarea limbii române drept limbă oficială, pentru revenirea la alfabetul latin şi restabilirea adevărului ştiinţific privind istoria şi limba.

Reviste: Viaţa Basarabiei, Bugeacul, Poetul, Pagini basarabene, Nistru (Basarabia), Literatura şi arta, Contrafort ş.a.

Numărul membrilor USM: 300 (2007).
Referinţe mai ample – în: Mihai Cimpoi, O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia (Chişinău, 1996, 1997, Bucureşti, 2000); Dicţionarul scriitorilor români din Basarabia (2007); Iurie Colesnic, Basarabia necunoscută (vol. 1-7, 1993-2007).

Acad. Mihai CIMPOI