Fondul Literar este o organizaţie a scriitorilor instituită în scopuri caritabile. Primele organizaţii de acest gen au apărut în Germania în prima jumătate a secolului XIX. În Rusia proiectul Fondului Literar a fost conceput în 1857 de către un grup de scriitori în frunte cu L.N.Tolstoi, iar la 8 noiembrie 1859 el şi-a început activitatea, ajutând cu banii acumulaţi prin donaţii şi colecte atât scriitorii în vârstă şi bolnavi, cât şi pe cei la început de carieră artistică. Este cunoscut faptul că Fondul Literar al scriitorilor din Rusia ţaristă a acordat o bursă familiei lui Visarion Belinski şi văduviei poetului V.Kiuhelbeker, a răscumpărat din robie rudele lui Taras Şevcenco. La primul congres de constituire a Uniunii Scriitorilor sovietici din 1932, Fondul Literar, care deja exista 63 de ani, a devenit o subdiviziune a organizaţiei scriitoriceşti instituită pe principii ideologice ale unicului partid din imperiul sovietic. Noua organizaţie era o filială a Fondului Literar unional, căruia i se subordona direct, fiind controlat de Uniunea Scriitorilor din r.s.s.m, fiind şi aceasta o filială a Uniunii Scriitorilor din u.r.s.s. Finanţarea organizaţiei era făcută de FL unional , care era în perioada sovietică un adevărat imperiu financiar. Graţie defalcărilor în mărime de 10% de la onorariile plătite autorilor Fondul Literar unional era cea mai bogată organizaţie obştească din imperiul sovietic. Din sumele acumulate erau construite pentru membrii FL apartamente, case de creaţie, policlinici, sanatorii, se acordau burse de creaţie, ajutoare băneşti pentru tratament, erau susţinute material familiile scriitorilor decedaţi, încurajaţi tinerii autori. După destrămarea în 1991 a imperiului sovietic, timp de trei ani, până în 1994, la contul FL s-au mai acumulat defalcări (10%) de la fondul de onorarii, achitate de edituri, posturi de radio şi TV, săli de concert şi producători de fonograme. După intrarea în vigoare la începutul anului 1995 a Legii privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Fondul Literar al scriitorilor din Republica Moldova a rămas fără vreo sursă de finanţare, activităţile sale fiind susţinute financiar până în 2003 de dividendele Fondului Literar Internaţional, ale căror proprietăţi în 2003 au fost acaparate de FL din FR. Până în în 1999 FL din RM a mai beneficiat şi de subvenţiile din fondul de rezervă al Guvernului R.Moldova. Ultima subvenţie guvernamentală în mărime de 15 mii lei, a fost făcută de guvernul Sturza în 1998, iar după ce conducerea cabinetului de miniştri a fost preluată de foştii prim – miniştri D.Braghiş, şi apoi de V.Tarlev, Fondul Literar există doar în temeiul cotizaţiilor (10 lei pe an) membrilor săi, sponsorizărilor şi donaţiilor.

În pofida dificultăţilor financiare FL acordă scriitorilor în vârstă, tinerilor autori şi familiilor scriitorilor decedaţi ajutoare materiale, burse de creaţie, medicamente cu 75% reducere la preţ, menţionează cu premii cărţile de debut ale tinerilor autori. FL al scriitorilor din R.Moldova activează în temeiul propriului Statut aprobat la şedinţa Consiliului USM din 14.04.1992 şi înregistrat la Ministerul Justiţiei al RM la 8.04.1993, ulterior fiind reînregistrat cu modificările respective la 24.02.1998 şi la 24.06.2003. Activitatea FL este coordonată de un Consiliu în număr de 11 scriitori, dintre care unul este preşedinte, aleşi cu toţii la Adunarea generală a membrilor FL pe un termen de cinci ani. În prezent membrii Consiliului de conducere sunt scriitorii E.Bulat, A.Burac, Gh.Barbarov, Vit.Ciobanu, B.Druţă,V.Dumbrăveanu,V.Nedelescu, S.Saka, N.Spătaru, C.Trifan şi N.Rusu – preşedinte.

15 ianuarie 2008